miercuri, 28 iulie 2010

Luna...


...da....imi place sa o privesc....
In fond toti ridicam privirea spre cer si privim....e adevarat...nu vedem cu totii la fel....din fericire...
Nu-mi place expresia''ti-as darui si luna de pe cer''.....nu am inteles niciodata de ce oamenii prefera genul asta de promisiuni cand, mult mai simplu...dar probabil mai greu de realizat e sa oferi atentie,caldura si macar un zambet invaluitor...adresat cu tot sufletul persoanei de langa tine....
Hmmm...probabil ca...pana la urma''luna de pe cer''e o oferta mai buna....nu te implica cu nimic....
Exista o legenda frumoasa venita din China si in care...luna e personajul central....

Pe cer aparusera 10 sori care ardeau pamantul si Suveranul Ceresc a poruncit unui arcas de pe pamant sa ii sageteze ca sa nu mai ramana decat unul.
Arcasul Yi a indeplinit porunca si a primit drept rasplata un elixir al nemuririi pe care trebuia sa-l bea dupa un an de antrenamente si purificari.
El aduce elixirul acasa si il ascunde de sotia sa Chang,insa cand el pleaca de acasa ,aceasta il bea pe tot.
Cum il bea,simte ca poate sa zboare si se ridica pana la luna.
Insa aici nu era decat ea si un iepure celest-acesta se oferise ofranda unor intelepti infometati si pentru sacrificiul sau dobandise nemurirea pe luna.
Chang vrea sa se intoarca pe pamant la sotul ei si il pune pe iepure sa ii piseze un elixir care sa o ajute.
Iepurele piseaza si astazi la elixir..........

Poate vedeti si voi iepurasul :)
Ahh....si YI si Chang se refrea la....Ying si Yang....

O sa continui sa privesc luna....
.....




duminică, 18 iulie 2010

A fi....


....sau ce va fi'' este titlul unei piese de teatru a unui autor canadian Lyle Victor Albert pe numele sau...piesa pusa in scena de Teatru (Itinerant) Metropolis .
O excelenta parodie, bazata pe urmatoarea idee....ce se intampla cu personajele celebre...sau nu, atunci cand autorul decide sa le elimine din creatia sa....o trimitere atat catre teatrul clasic cat si catre cel contemporan ....
Actorii au fost firesti in interpretarea lor si trebuie sa recunosc ca am ras din tot sufletul, in mod special la momentul''dialogului cantat''intre un personaj contemporan si unul apartinand lui Sakespeare....
Trist a fost -pentru mine cel putin- sa observ ca oamenii preferau sa umple terasele din parcul Titan (acolo unde si-a instalat teatrul cortul mobil) decat sa se bucure de jocul actorilor.....
De ce oare multi dintre noi prefera sa plateasca si sa consume doua sucuri, echivaland pretul unui bilet la teatru-cel putin la cel din parcul Titan....in loc sa plateasca si sa consume o emotie care se pastreaza....dar''de ce''este genul de intrebare la care rare ori primesti un raspuns......

miercuri, 14 iulie 2010

Alexandra...


Nichita Stanescu ma tulbura...frumos....
Stiu...nu doar pe mine....pe toti cei care se apropie de poezia...din poezia lui.....
Mai putin sau prea putin cunoscuta este poezia pe care el a scris-o pentru copii....parca in joaca dar nu in gluma....
Sunt versuri usoare,stralucitor de transparente....te fac sa zambesti putin,sa te gandesti putin....si daca ai ....sa-ti privesti mai cu atentie copilul...si sa intelegi ca si el este la randul lui...o persoana...
Am petrecut cateva din zilele trecute alaturi de Alexandra....ei ii voi spune aici, aceasta dragalas-copilareasca poezie a lui Nichita....si pentru ca Alexandra locuieste intr-o tara in care coexista in perfect echilibru( sau aproape perfect) mai multe rase... am ales.....''
Bunicul si cele patru rase''


Rasa galbena, se stie,
are pielea argintie
si parul extrem de lung
si...lucreaza la un strung.
Rasa neagra, cum se stie,
are pielea alburie
si parul extrem de lung
si...lucreaza la un strung.
Rasa rosie, se stie,
are pielea albastrie
si parul extrem de lung
si...lucreaza la un strung.
Rasa alba, cum se stie,
are pielea visinie
si parul extrem de lung
si...lucreaza la un strung.

Asta este, dragi nepoti,
Toti sunt oameni...oameni toti!


Asculta mai multe audio Muzica

joi, 8 iulie 2010

Haiku...



...poezie traditionala japoneza....
Ar fi absurd.....daca nu chiar deplasat sa incerc sa explic si sa vorbesc despre haiku...
O sa spun doar ca pentru mine e ca o ceremonie a ceaiului....nu am trait-o,nu am experimentat-o dar mi-o imaginez pana la cele mai mici amnunte....
La fel ca si ceaiul turnat cu arta si infinita rabdare in cescute translucide....pentru ca sunetul,parfumul... culoarea lui delicata sa bucure simturile....asa si haiku....sususra parfumat...
sa-l gustam....sa-l ascultam....

Arhaică – păpădia
Şi copilăria noastră
Când goi şi sfioşi
Ne căutam .

foto: saguari


Asculta mai multe audio Muzica


marți, 6 iulie 2010

La décadance ...

.....a fost firul rosu care a strabatut aproape orbitor si pe alocuri dureros viata lui Serge Gainsbourg....
Blamat la vremea respectiva....inca mai suscita controverse prin muzica,atitudinea si....decatenta care i-a caracterizat viata....
In primul rand este un artist.....poet si muzician....si....barbat pentru ca asta era in mod evident natura lui ....el spune
"pentru mine, provocarea este de oxigen."
Si tot o provocare e unul din celebrele lui cuvinte:
''OMUL L-A CREAT PE DUMNEZEU.INVERSUL RAMANE SA FIE DOVEDIT''
Am postat una din melodiile mele preferate dar si clipul are ceva aparte si mi-ar placea sa stiu ca l-ati urmarit pana la sfarsit....
Daca o sa va placa....voi reveni cu S G....

sâmbătă, 3 iulie 2010

Cine moare....


....ne spune atat de simplu Pablo Neruda.....

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un

guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa

staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza

sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru

incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si

permite macar o data in viata sa nu asculte

sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul

din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu

se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte

de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu

se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste

intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna

ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in

fiecare zi...


Asculta mai multe audio Muzica





joi, 1 iulie 2010

Niagara...


Desertul e forma de relief pe care o iubesc....ma tulbura imensitatea valurita a desertului....il iubesc fara sa-l cunosc....si mi-e teama ca nu l-as mai iubi cunoscandu-l.....
Mi-as dori sa-l privesc printre gene, ascultand vantul....imi imaginez ca nu simt caldura....dar...il simt pe el.....
Cum spuneam,nu am vazut desertul....dar.....am vazut,am auzit,am simtit Niagara.....
Niagara....o pulbere de valuri....
Aerul vibreaza mocnit....ai senzatia ca ceva urmeaza sa erupa,sa izbucneasca.....nu poti decat sa vibrezi si tu respirand micutii stropi de apa aruncati de palele de vant pana in mijlocul bulevardului.....si sa simti adanc, in tine, vuietul infundat al cascadei....
As fi vrut sa pot tipa....de placere...pur si simplu....
Si as fi facut-o daca nu ar fi fost atat de multi oameni in jur....veniti ca si mine sa o priveasca...sa o fure putin....
Totusi...
Mintea mi-a fugit departe in timp....atunci cand exista doar ea si salbaticia....si am simtit ca atunci Niagara era...vesela.....tumultul ei era coplesitor de clar....departe de timpul cand oamenii vor veni si......................
Am continuat sa o privesc si,in rand cu ceilalti....cu nimic mai buna....sa o fur.....putin....